De ce veganismul nu este clasist sau ableist

Una dintre criticile frecvente la adresa veganismului pe care o auzim din partea stângii non-vegane este aceea că veganismul nu este accesibil tuturor, ci doar celor din mediile sociale privilegiate – prin urmare, promovarea sa ar fi o dovadă de clasism. Adesea, sunt aduse în discuție și persoanele cu diferite condiții de sănătate care nu pot urma dieta vegană fără riscuri, acuzația fiind, de această dată, de ableism. Pe de altă parte, veganii mono-cauză etichetează aceste cazuri drept “scuze” și susțin că toată lumea poate fi vegană. Care dintre tabere are dreptate?

Ce este de fapt veganismul?

Definiția universală a veganismului, acceptată și promovată de The Vegan Society, este următoarea:

“Veganismul este un stil de viață care urmărește să excludă, pe cât este posibil și practicabil, toate formele de exploatare a animalelor și de cruzime față de acestea pentru hrană, îmbrăcăminte sau în orice alt scop.”

Leslie J. Cross propunea, în 1949, o versiune și mai scurtă:

“principiul emancipării animalelor de sub exploatarea umană”

Așadar, putem remarca foarte clar că veganismul este mai mult decât o simplă dietă – este o filosofie, un set de principii.

O altă observație importantă este că însăși definiția veganismului limitează abandonarea exploatării animalelor la situațiile în care este “posibil și practicabil”. Acești doi termeni sunt unii subiectivi. Nu putem trasa o linie clară, universal valabilă, care să marcheze până unde este practicabil veganismul de toată lumea. Rămâne la latitudinea fiecăruia dintre oponenții exploatării animalelor să stabilească, în virtutea principiilor, care este acea limită.

Ceea ce îi definește pe vegani este adeziunea la un set de valori comune, derivate din principiul fundamental al acestei mișcări sociale – opoziția față de exploatarea animalelor. Printre acestea, se numără recunoașterea statutului animalelor non-umane de ființe individuale înzestrate cu conștiință de sine și capabile să experimenteze sentimente, și, în consecință, a valorii lor intrinseci. De asemenea, în virtutea coerenței cu aceleași principii anti-opresiune, este important ca veganii să se opună și formelor de exploatare și discriminare din societatea umană și să conștientizeze conexiunile dintre acestea și ceea ce li se întâmplă animalelor non umane (a se vedea Declarația Vegană de Consistență Anti-Opresiune).

În esență, veganismul nu este despre purism alimentar sau despre a fi perfect, ci despre a avea un set de principii și a face tot ce e posibil pentru a le aplica.

Persoanele cu venituri modeste și cu condiții medicale

Există persoane cu anumite afecțiuni (de exemplu, boala Crohn, sindromul colonului iritabil) care nu le permit să trăiască sănătos pe o dietă complet bazată pe plante, sau pentru care planificarea corespunzătoare a dietei e mult mai dificilă și nu e posibilă din diverse motive (lipsa banilor, lipsa timpului necesar, etc).

Există, de asemenea, persoane ale căror venituri nu le permit să-și asigure o dietă sănătoasă complet bazată pe plante. Acest lucru se datorează și subvenționării preferențiale a sectorului agricol zootehnic, în defavoarea agriculturii vegetale, ceea ce se reflectă în prețurile produselor finale – hrana vegetală de calitate ajunge să fie mai scumpă și mai greu accesibilă.

În zonele rurale sau îndepărtate, accesul la produsele vegane este semnificativ mai dificil decât în orașele mari. Unele zone nu au relieful și clima adaptate pentru o agricultură vegetală care să asigure o existență prosperă comunităților de acolo. În aceste zone poate lipsi și posibilitatea de suplimentarea adecvată (cu vitaminele B12 și D, ambele recomandate de medici celor care urmează diete bazate pe plante).

În virtutea definiției, considerăm că o persoană care se află într-una din situațiile menționate anterior, care se opune exploatării animalelor non-umane și face tot posibilul să evite sau să minimizeze consumul produselor obținute din aceasta până în punctul în care este posibil (fără a-și compromite sănătatea sau bunăstarea) acționează în conformitate cu principiile veganismului, chiar dacă este nevoită să consume în continuare anumite cantități din aceste produse.

Dacă ești în această situație, există modalități în care poți fi parte a mișcării. Poți reduce propriul consum atât cât e posibil și îi poți informa pe alții. Te poți implica în combaterea mai multor forme de exploatare a animalelor – de exemplu, pentru divertisment. Poți lua parte activ la protejarea mediului în care trăiești. Poți construi, în interiorul comunității, spații în care aceste idei să fie auzite.

Dacă a fi vegan înseamnă a face tot ce poți, putem afirma că oricine poate fi vegan.

Ce poți face ca activist(ă) dintr-o postură privilegiată

Ca activiști pentru drepturile animalelor non-umane, este necesar să privim creșterea nivelului de accesibilitate al veganismului ca pe o prioritate, deoarece dorim ca acesta să devină posibil și facil pentru toată lumea.

Este important, în acest sens, să luptăm pentru rezolvarea problemelor de substrat, care afectează negativ viața oamenilor și îngreunează în același timp practicarea veganismului, și anume sărăcia și inegalitatea economică, dreptul la locuire, rasismul instituționalizat, modul în care sunt tratate diferite comunități, accesul la transport public, poluarea, accesul la hrană de calitate, opțiunile pentru persoane cu alergii și probleme de sănătate – ca să numim câteva.

Pentru a face veganismul mai accesibil pentru persoanele cu afecțiuni medicale, trebuie să susținem inovațiile în acest domeniu (de exemplu, obținerea produselor de origine animală în laborator) și subvenționarea lor corespunzătoare, astfel încât să fie accesibile pentru toată lumea. Lupta cu experimentarea pe animale se face nu încurajând pacienții să renunțe la anumite medicamente sau stigmatizând folosirea lor, ci încurajând dezvoltarea de alternative și prin presiune asupra instituțiilor.

În privința costurilor, se impune să susținem subvenționarea corespunzătoare a agriculturii vegetale, pentru a face hrana vegană de calitate accesibilă. În cazul în care îți permiți să mănânci la restaurantele vegane “de lux”, cu mâncare sofisticată, e preferabil totuși să nu o faci și să cauți locuri mai modeste cu opțiuni vegane – astfel sprijini dezvoltarea acestor opțiuni și în restaurantele accesibile tuturor.

Dacă ești activist(ă) și provii dintr-un mediu privilegiat, nu îi viza pe cei din categoriile amintite cu campanii, ci ascultă-le revendicările și contribuie la construcția unei societăți mai incluzive. Lasă-i pe veganii săraci, cu dizabilități sau din culturi diferite să ducă mesajul și nu vorbi în numele lor, ci asigură-te că au o platformă de unde să vorbească și susține-le eforturile în interiorul comunităților lor. Dacă lucrezi împreună cu ei într-un grup, într-o organizație, asigură-te că nu sunt discriminați și au parte de tratamente și oportunități egale.

De asemenea, fii atent(ă) la modul în care îți nuanțezi mesajele pentru a nu perpetua idei detrimentale lor. 

Unde greșesc anumiți activiști vegani

Ultimii ani au adus cu sine un val de activism vegan, pe măsură ce tot mai multe persoane au devenit conștiente de abuzul animalelor în fermele industriale. Din păcate, acesta este tot mai mult centrat pe o singură cauză, iar în unele mișcări și grupuri de activism remarcăm anumite atitudini care fac veganismul să sune clasist și ableist.

Unii activiști vegani privilegiați neagă existența problemelor de accesibilitate, considerând că aducerea lor în discuție este “o scuză”. Chiar dacă în unele situații e posibil să fie așa (detalii mai jos), e important ca toți veganii să conștientizeze că acestea sunt chestiuni reale și că negarea lor este o manifestare a privilegiului. În acest sens, este datoria noastră să educăm și să combatem aceste atitudini acolo unde se manifestă.

Este necesar să înțelegem că “oricine poate fi vegan” nu se traduce prin “oricine poate renunța complet în siguranță la toate produsele de origine animală”.

Când este vorba de scuze

În același timp, considerăm inacceptabil ca persoane privilegiate, care altminteri ar avea posibilitatea să renunțe la produsele obținute din exploatarea animală, să își justifice continuarea consumului lor prin faptul că anumite persoane sunt nevoite să facă asta din motivele amintite. Asemenea atitudini reprezintă, într-adevăr, o manieră de a căuta scuze, a face virtue signaling și a-ți nuanța speciismul.

Este, în același timp, o dovadă de ableism și de clasism, întrucât șterge identitățile veganilor cu dizabilități, săraci sau din comunitățile marginalizate. Totodată, este un proces în care o clasă privilegiată își atribuie problemele uneia defavorizate și le folosește în propriul scop.

Ca o concluzie, conceptul de veganism în sine nu poate fi nici clasist, nici ableist, nici discriminatoriu în vreun fel – și nici promovarea lui, atâta timp cât este făcută într-un mod corespunzător.

Declarația Vegană de Consistență Anti-Opresiune

 © 2018 Julia Feliz Brueck

Pentru a apăra just și eficient ființele non-umane și a înfăptui cu succes eliberarea lor, trebuie să fim de aceeași parte a baricadei. Acest lucru presupune ca mișcarea vegană să înțeleagă care sunt problemele pe care trebuie să le abordeze în acest sens.

Din acest motiv, veganii din comunități din întreaga lume au propus Declarația Vegană de Consistență Anti-Opresiune. Obiectivul acesteia este să începem să tratăm problemele care continuă să marginalizeze ființele non-umane, să centreze o anumită categorie de oameni și, în consecință, să oprească progresul mișcării de eliberare a animalelor non-umane.

Declarația Vegană de Consistență Anti-Opresiune

1. Respingeți salvatorismul, puneți ființele non-umane în centrul propriei lor mișcări.

[N.n. salvatorismul (en. saviorism) reprezintă viziunea conform căreia unii sunt salvatori/”eroi” prin excelență, iar alții trebuie să fie salvați de ei. În veganism și în drepturile animalelor, se manifestă prin atitudini centrate nu pe animalele non-umane în sine, ci pe activiști și pe mișcare. Unii activiști cu asemenea atitudini pretind că sunt “o voce pentru cei fără voce”, ceea ce e dăunător pentru că transmite ideea că animalele non-umane nu pot comunica, nu se pot exprima.]

2. Evitați veganismul celebrităților, susțineți activismul local în schimb.

3. Evitați limbajul opresiv.

4. Recunoașteți că accesibilitatea este o problemă de substrat reală în privința căreia mișcarea vegană are de lucru. Aceasta include teme precum accesul la hrană sănătoasă, clasismul, dreptul la locuire, etc. Rezolvarea problemelor de substrat este imperativă pentru a face veganismul accesibil tuturor.

5. Promovați veganismul ca întreg, nu pe bucăți. Nu veganismul mono-cauză, ci veganismul ca mișcare centrată pe combaterea tuturor formelor de opresiune și exploatare – nu doar pentru unele ființe non-umane și nu ca mișcare care întreține opresiunea oamenilor marginalizați).

6. Recunoașteți că fiecare comunitate experimentează veganismul diferit. În consecință, asigurați-vă că veganii marginalizați conduc lupta specifică problemelor lor. Nu vizați persoanele de culoare și grupurile marginalizate cu campanii, susțineți în schimb veganii din aceste categorii care sunt activi în cadrul comunității lor.
Aflați mai multe pe www.veganismofcolor.com.

7. Asigurați accesul persoanelor cu dizabilități la evenimentele vegane (folosiți descrieri ale imaginilor, acces la evenimente pentru cei care folosesc scaune cu rotile, accesibilitate pentru oamenii cu probleme de auz, interpretare în limbajul semnelor, subtitrări pentru videoclipuri, transcrieri, etc).

8. Recunoașteți că activismul vegan al cuiva nu este mai important decât participarea în comportamente opresive (de exemplu, asalt sexual, ableism, rasism, transfobie, discriminări pe bază de greutate corporală, etc).

9. A tolera oprimarea oamenilor înseamnă a trăda eliberarea animalelor, deoarece opresiunea împotriva ființelor umane și cea împotriva ființelor non-umane sunt interconectate. Așadar, luați-vă angajamentul să combateți alte “-isme” atunci când le sesizați.

10. Asigurați-vă că veganii marginalizați se bucură în mod egal de o platformă în cadrul organizației sau evenimentului cu care lucrați, și nu sunt doar folosiți în mod simbolic pentru a demonstra inclusivitatea [en. tokenism]. Feriți-vă de folosirea diversității în scopuri de cosmetizare. Și SUSȚINEȚI acei vegani dându-le o platformă și recompensându-i așa cum ați face-o cu veganii ne-marginalizați. 

11. Consimțământul este vital în activism. Nu vă puteți aștepta ca non-veganii să fie deschiși la un nou concept dacă le violați nevoile (de exemplu, declanșând PTSD-ul cuiva prin imagini grafice neanunțate).

12. Lucrați la problemele de substrat, nu vizați indivizii. De exemplu, nu-i învinovățiți pe cei care apelează la medicină, ci faceți campanii pentru medicamente vegane și împotriva testării pe animale; nu-i învinovățiți pe cei care apelează la lapte formulă pentru copii, ci susțineți eforturile privitoare la concediul maternal, laptele formulă vegan, susținerea maternității.

Tradus și adaptat după: www.consistentantioppression.com

Cum privim problema accesibilității veganismului în România

Este foarte important să recunoaștem că (inclusiv) în România sunt probleme de accesibilitate în privința veganismului.

Există comunități rurale care sunt dependente într-o mare măsură de exploatarea animalelor, există locuri în care produsele vegane ajung cu greu, există persoane care nu își permit să aibă o dietă 100% vegetală de calitate. Și e vital să înțelegem asta și să lucrăm la a face veganismul mai accesibil pentru toți și la a rezolva inegalitățile care stau la originea problemei.

Ceea ce este, însă, inacceptabil, este tendința unor persoane privilegiate de a se folosi de aceste probleme (reale) pentru a-și justifica consumul de animale, deși ele nu se află în această situație și ar putea să renunțe la exploatarea animalelor, dar nu o fac din alte motive. Considerăm că atitudinea aceasta de a valorifica problemele unor clase din care nu faci parte pentru a te simți mai confortabil este echivalentul însușirii culturii altora (en. cultural appropriation) și denotă un clasism mascat față de acele categorii, care devin furnizori de muniție în bătălia ta etică/ideologică.

10 obiecții ale Stângii la veganism și demontarea lor

Doar pentru că cineva este un activist pentru dreptate socială dedicat, nu înseamnă automat că e deschis și în privința drepturilor animalelor. Atunci când susținem eliberarea animalelor, ne întâlnim cu toate obiecțiile specifice liberalilor, dar o dezbatere cu o persoană mai radicală poate aduce niște contraargumente mai deosebite.

Mai jos, demontarea celor mai des întâlnite obiecții la veganism ale stângii radicale:

1) Veganismul este o activitate consumeristă

Dintr-o perspectivă exterioară, veganismul este cel mai adesea privit ca o alegere a consumatorului, dar a reduce veganismul la un act al consumului sau la un boicot economic demonstrează o lipsă de înțelegere a acestei forme de rezistență.

Veganismul este o precondiție necesară pentru a fi un aliat autentic al animalelor. Nu putem reprezenta eficient interesele cuiva pe care îl mâncăm la cină. A trăi vegan înseamnă a-ți reconfigura complet relația cu animalele, de la una bazată pe exploatare și supremație, la una de bazată pe respect și solidaritate. Prin adoptarea principiilor vegane, ne dezlănțuim creativitatea și capacitatea de inovare necesare pentru a ne depăși dependența socială de produsele obținute din exploatarea animalelor. Dezvoltăm și redescoperim rețete vegane, metode de cercetare și chiar povești pentru copii care nu se bazează pe o paradigmă a oprimării animalelor. Construim comunități și instituții alternative care arată cum poate societatea funcționa fără exploatarea animalelor, omniprezentă în momentul de față. Într-o lume speciistă, un vegan etic practicant evidențiază și întrerupe violența normalizată de fiecare dată când refuză să mănânce produse de origine animală, sau refuză să stea la o masă la care acestea sunt consumate.

Veganismul este o formă de rezistență profundă și multidimensională, și este doar un singur aspect al unei mișcări mai largi de eliberare a animalelor, care implică multe forme distincte de activism, precum acțiunea directă, ridicarea nivelului de conștientizare sau litigiile strategice.

2) Freeganismul e o alternativă mai bună

[n.n. freeganism = consumul produselor aruncate la gunoi, indiferent de natura lor]

Dacă câinele pe care l-ai iubit ar muri, l-ai mânca pentru a nu risipi „mâncarea”? Ai putea să îi privești corpul drept „mâncare”? A vedea trupurile și secrețiile animalelor ca pe o resursă irosită reflectă o mentalitate profund capitalistă și antropocentristă, conform căreia animalele sunt resurse pentru a fi folosite și consumate de om. Prin adoptarea unei poziții vegane, rezistăm obiectificării și depersonalizării animalelor și prefigurăm lumea pe care vrem să o creem. Prin alterarea radicală a percepției noastre, refuzăm să ne lăsăm realitatea perceptuală definită de o industrie brutală care ne obligă să vedem o bucată de carne în locul trupului unui individ omorât care își dorea să trăiască în pace și libertate.

Este în întregime posibil și admirabil să fii un freegan vegan, oricât de amuzant ar suna cele două cuvinte alăturate.

3) Nu există consum etic în capitalism

Acest argument implică ideea că, într-un sistem post-capitalist, produsele animale ar putea fi cumva obținute în mod etic, dar asta este în mod evident fals. Spre deosebire de culesul fructelor și legumelor, obținerea produselor de origine animală este inerent neetică și exploatatoare prin însăși natura sa, deoarece tratează ființe simțitoare ca pe proprietate și resurse. Consumul animalelor va fi în continuare neetic în societățile comuniste, la fel și în societățile anarhiste.

Este adevărat că produsele vegane de pe piața din zilele noastre nu sunt etice sau „fără cruzime”, iar asemenea declarații denotă neînțelegerea sau reprezentarea greșită a naturii violente a capitalismului industrial și a suferinței invizibile a oamenilor și animalelor din sistemele de producție. Există mulți vegani radicali care conștientizează problemele mai ample ale capitalismului industrial și, deci, înțeleg veganismul într-o manieră mai profundă, drastică și revoluționară.

4) Este o pierdere de timp să luptăm pentru eliberarea animalelor înainte să rezolvăm problemele care împiedică oamenii să aibă acces la hrană sănătoasă

Așa cum spunea Audre Lorde, „nu există nicio ierarhie a opresiunii”. Toate sistemele oprimante și nedrepte sunt interconectate, își au originea în aceeași mentalitate a dominării și a puterii. Nu putem spera la dreptate pentru oameni dacă continuăm să participăm la violența sistematică împotriva fraților noștri din alte specii. Eliberarea noastră este strâns legată de eliberarea lor.

Mișcarea pentru eliberarea animalelor furnizează noi unghiuri din care să privim și să înfruntăm sistemul capitalist responsabil pentru distribuirea inegală a resurselor, formându-se o nouă cohortă de activiști motivați să rezolve problema oprimării animalelor. Obiectivele acestei mișcări nu vor fi numai în interesul animalelor. Fiecare victorie va aduce beneficii materiale tuturor oamenilor și va contribui la progresul unor mișcări sociale împotriva puternicelor instituții și ideologii care ne oprimă.

Mișcarea pentru eliberarea animalelor va însemna justiție alimentară, deoarece va redirecționa subvențiile de la agricultura animală, distructivă ecologic, crudă și nesănătoasă, la cultura locală și sănătoasă a fructelor și a legumelor, eliberând teren pentru o potențială resălbăticire, ceea ce ar fi benefic pentru speciile al căror habitat l-am nimicit anterior. Mișcarea va seta un precedent și va inspira campanii împotriva marketingului corporatist, deoarece urmărește să expună (sau chiar să interzică) minciunile și înșelătoriile industriilor sub forma falselor pretenții etice sau de sustenabilitate. Succesul mișcării de eliberare a animalelor va proteja și oamenii și planeta, fiindcă va pune capăt industriei zootehnice, al doilea cel mai mare generator de gaze cu efect de seră și cel mai mare contributor la poluarea apelor, despădurirea Amazonului și la formarea zonelor moarte din oceane.

5) Veganismul este un lux al celor din țările dezvoltate

A mânca o cantitate mare de produse de origine animală este întruchiparea luxului specific țărilor dezvoltate. Producția lor se bazează pe un sistem alimentar globalist care colonizează și deșertifică terenuri, poluează ape, supune lucrătorii marginalizați la munca teribilă a uciderii în masă, risipește cantități enorme de mâncare și torturează miliarde de animale în ferme industriale supraaglomerate și pline de boli.

Fără privilegiile agriculturii industriale exploatatoare și ale capitalismului global, nu ar fi posibil consumul produselor de origine animală în fiecare zi. Este foarte grăitor faptul că oamenii care trăiesc în cele mai bogate țări ale lumii mănâncă cele mai multe produse de origine animală, în timp ce oamenii din țările sărace au o dietă predominant vegetală.

Veganismul este un mod de a înceta să abuzăm de privilegiul nostru de locuitori ai unei țări dezvoltate și de a-l folosi în schimb în beneficiul mediului, al animalelor și al comunităților în curs de dezvoltare din întreaga lume. Este important să ținem minte că în orice epocă și pretutindeni în lume vom găsi oameni care luptă pentru cauza eliberării animalelor, un exemplu în acest sens fiind Palestinian Animal League.

6) Veganismul este clasist

[N.n. – în cazul României, problema are la bază subvenționarea preferențială a sectorului zootehnic în defavoarea celui horticol, ceea ce influențează prețul produselor de pe piață și obligă persoanele cu venituri mai reduse să consume hrană nesănătoasă, neetică și nesustenabilă. Rezolvarea constă în combaterea subvenționării industriei exploatatoare de animale și sprijinirea agriculturii vegetale.]

Este adevărat că, atunci când vine vorba de veganism, există mai multe bariere pentru clasa muncitoare decât pentru clasa mijlocie. Aceste piedici pot fi legate de acces, cost, timp, abilități și determinare în schimbarea stilului de viață. Totuși, cu excepția cazului în care trăiești într-un deșert alimentar, poți consuma fructe, legume, cereale, nuci și semințe ieftine, hrănitoare și sănătoase – de fapt, o dietă vegană poate fi chiar mai ieftină.

Mai mult, există mulți activiști de culoare pentru eliberarea animalelor, și care aparțin clasei muncitoare. Aceștia lucrează pentru a pune pe picioare, în comunitățile cu venituri reduse, proiecte care să lupte cu speciismul și cu lipsa hranei, prin asigurarea unei îndrumări pentru oamenii care fac tranziția spre veganism, adresându-se totodată și barierelor structurale care împiedică acele comunități să aibă acces la hrană vegetală nutritivă. Pentru exemple în acest sens, vedeți Food Empowerment Project și activitatea Brendei Sanders.

7) Veganismul este ableist

Veganismul, din punct de vedere conceptual, nu este ableist, ci reprezintă numai ideea că animalele nu există pentru ca noi să le folosim. Există un număr foarte mic de oameni care, din cauza unei dizabilități, nu pot fi sănătoși fără să consume unele produse de origine animală, dar condiția lor nu poate fi folosită drept scuză de către cineva cu un sistem digestiv tipic. Există susținători ai eliberării animalelor care nu pot trăi complet vegan din cauza unor probleme de sănătate, din cauza veniturilor, a energiei sau a abilităților, dar rămân dedicați cauzei și fac tot ce pot, fiind încrezători că, odată ce puterea și susținerea mișcării va crește, mai mult efort va fi depus pentru a face veganismul accesibil pentru toți. Există mulți simpatizanți ai cauzei cu dizabilități care văd veganismul ca pe o formă de rezistență la ableism.

Ableismul este o problemă reală care trebuie rezolvată în toate mișcările de justiție socială, iar cea pentru eliberarea animalelor nu este o excepție. La fel ca în alte mișcări, există mulți oameni cu dizabilități și aliați ai acestora care iau atitudine împotriva ableismului în teoriile și comunitățile mișcării pentru eliberarea animalelor, cu scopul de a crea spații în care aceștia să fie bineveniți, acceptați, iar vocile lor să fie auzite în mod egal.

8) Multe culturi din trecut și din prezent au trăit armonios mâncând animale

Este necesar să privim lucrurile în contextul lor social, cultural și istoric. Faptul că multe culturi au ucis animale pentru supraviețuire nici nu înseamnă că ar trebui să continuăm să trăim așa într-o societate modernă sau post-capitalistă, nici nu ne justifică consumul în prezent. În plus, trebuie să fim atenți la idealizarea culturilor indigene, care este o formă de rasism ascuns. Da, amprenta lor era cu mult mai mică decât a societății occidentale, dar asta nu înseamnă că acele culturi erau perfecte – niciuna nu este.

Este foarte important să fim conștienți de modul în care consumul produselor de origine animală în Occident perturbă comunitățile care au nevoie să mănânce animale pentru supraviețuire. De exemplu, pescuitul comercial golește oceanele de viața acvatică, împiedicând anumite comunități să se autosusțină, așa cum au făcut-o mii de ani, aruncându-le în sărăcie alimentară.

Există, de asemenea, mulți vegani indigeni sau de culoare care susțin că veganismul este o metodă de a-și decoloniza dieta, recunoscând că un consum mare de corpuri și secreții de animale este, pentru multe culturi, o instituire colonială. Mulți dintre ei văd întoarcerea la bucătăria vegetală tradițională ca pe un mod autentic de a-și redobândi identitatea culturală.

9) Veganismul este specific albilor

Veganismul este un principiu etic care se opune comodificării vieților animalelor. Originile sale se regăsesc în culturile oamenilor de culoare din întreaga lume, incluzând religiile precum jainismul sau budismul. Există un număr mare de vegani de culoare, mulți dintre ei teoretizând veganismul prin prisma teoriei critice de rasă și în opoziție cu supremația albă. Reprezentanții veganismului de masă („mainstream”) sunt în principal albi din cauză că veganii de culoare sunt marginalizați și reduși la tăcere, dar aceste probleme legate de supremația albă în interiorul mișcării sunt soluționate datorită muncii geniale a veganilor de culoare și a aliaților lor.

Dar este veganismul specific albilor? Nu. Mai multe personalități de culoare sunt vegane.

10) Veganilor nu le pasă de problemele oamenilor

Încă de la începutul mișcării, a existat o preocupare profundă față de problemele de dreptate socială umană. Un număr mare de vegani fac parte din grupuri marginalizate și văd eliberarea animalelor ca fiind în strânsă legătură cu propria eliberare, iar mulți dintre ei văd solidaritatea cu alte cauze de justiție socială ca pe o obligație etică. De altfel, într-un sondaj realizat pe veganii americani, 93% dintre aceștia se implică și în alte mișcări de dreptate socială. Aceasta nu înseamnă că negăm faptul că anumiți activiști sau organizații au un istoric de insensibilitate sau de opresiune în activismul lor, dar acest lucru s-a întâmplat în toate mișcările (de exemplu, feminismul prioritiza interesul femeilor albe).

Pe măsură ce mișcarea de eliberare a animalelor devine tot mai diversă, din ce în ce mai mulți oameni reacționează și înfruntă bigotismul din comunitățile noastre, cerând ca grupurile marginalizate să nu mai fie date la o parte când se promovează drepturile animalelor și inspirând politici vegane mai revoluționare. Există mai multe ramuri ale veganismului modern care duc mișcarea în direcții bune: veganismul intersecțional, veganismul radical, veganismul persoanelor de culoare și anarhismul vegan – toate acestea merită abordate.

Tradus și adaptat după: Dan Kidby, Veganarchy